Pe măsură ce înaintăm în vârstă, nu este neobișnuit să observăm un declin treptat al vitezei și agilității noastre fizice. Fie că este vorba de o plimbare liniștită prin cartier sau de a ne deplasa până la telecomanda televizorului, mișcările noastre tind să încetinească pe măsură ce îmbătrânim. Așadar, care sunt cauzele acestei schimbări? Un studiu condus de cercetători americani de la Universitatea Boulder din Colorado (CU Boulder) oferă posibile răspunsuri.
Studiul, publicat luna aceasta în revista JNeurosci, este unul dintre primele care investighează experimental posibilele motive care stau la baza încetinirii mișcărilor în rândul adulților de peste 65 de ani.
Cercetătorii de la CU Boulder au descoperit că adulții în vârstă se mișcă mai încet, cel puțin în parte, pentru că îi costă mai multă energie decât pe cei mai tineri.
„De ce ne mișcăm în felul în care o facem, de la mișcările ochilor la atingere, mers și vorbit, este o fereastră către îmbătrânire și Parkinson”, spune coautorul studiului Alaa Ahmed, profesor la departamentul de inginerie mecanică de la CU Boulder, într-un comunicat.
„Încercăm să înțelegem baza neuronală a acestui lucru”.
Pentru studiu, cercetătorii au cerut participanților cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani și între 66 și 87 de ani să îndeplinească o sarcină simplă: atingerea unei ținte pe un ecran, similar cu un joc video Nintendo Wii.
Analizând modelele de atingere, echipa a descoperit că adulții mai în vârstă păreau să își modifice mișcările în anumite circumstanțe pentru a-și conserva rezervele de energie mai limitate.
„Cu toții, fie că suntem tineri sau bătrâni, suntem motivați în mod inerent să obținem cea mai mare recompensă din mediul nostru, minimizând în același timp cantitatea de efort necesară pentru a face acest lucru”, notează coautorul principal al studiului, dr. Erik Summerside, care și-a obținut doctoratul în fiziologie integrativă de la CU Boulder în 2018.
Studiul a explorat două ipoteze privind motivul pentru care adulții în vârstă se mișcă mai încet.
Prima sugerează că mușchii adulților mai în vârstă ar putea funcționa mai puțin eficient, arzând mai multe calorii în timp ce îndeplinesc aceleași sarcini ca adulții mai tineri.
Cea de-a doua propune că îmbătrânirea ar putea modifica circuitele de recompensă din creierul uman, deoarece oamenii produc mai puțină dopamină, o substanță chimică cerebrală responsabilă de furnizarea unui sentiment de satisfacție după finalizarea unei sarcini.
În timpul experimentului, participanții au folosit un braț robotizat pentru a deplasa un cursor spre o țintă pe ecranul unui computer.
Dacă reușeau, primeau o mică recompensă, cum ar fi explozia țintei și redarea unui sunet „bing bing bing”.
Ambele grupe de vârstă au atins țintele mai repede atunci când știau că vor auzi sunetul de recompensă, dar au atins acest obiectiv în moduri diferite.
Adulții mai tineri și-au mișcat brațele mai repede spre recompensă, în timp ce adulții mai în vârstă și-au îmbunătățit în principal timpii de reacție.
Atunci când cercetătorii au adăugat o greutate de opt kilograme la brațul robotic pentru participanții mai tineri, diferențele dintre cele două grupuri de vârstă au dispărut, ceea ce le-a stârnit interesul.
„Creierul pare să fie capabil să detecteze schimbări foarte mici în ceea ce privește cantitatea de energie pe care o folosește corpul și ne ajustează mișcările în consecință”, explică coautorul principal al studiului, dr. Robert Courter, care și-a obținut doctoratul în fiziologie integrativă la CU Boulder în 2023.
„Chiar și atunci când se deplasează cu doar câteva kilograme în plus, a reacționa mai repede a devenit opțiunea mai ieftină din punct de vedere energetic pentru a ajunge la recompensă, așa că adulții tineri i-au imitat pe adulții mai în vârstă și au făcut exact acest lucru”, a completat acesta.
Constatările sugerează că așa-numitul cost de efort pentru a ajunge la recompensă pare a fi factorul determinant în ceea ce încetinește mișcarea adulților mai în vârstă.
În timp ce studiul nu poate exclude în totalitate faptul că centrele de recompensă ale creierului sunt de vină, dacă oamenii de știință pot identifica unde și cum apar aceste schimbări în organism, ar putea fi capabili să dezvolte tratamente pentru a reduce prețul îmbătrânirii și al bolilor.
„Punând totul cap la cap, rezultatele noastre sugerează că așa-numitul ‘cost al efortului de a obține ceva’ par a fi determinante pentru ceea ce încetinește mișcarea adulților în vârstă”, spune Alaa Ahmed, coautor al studiului.
Potrivit acestuia, descoperirile ar putea, într-o zi, să le ofere medicilor noi instrumente pentru diagnosticarea unei serii de boli, inclusiv boala Parkinson, scleroza multiplă și chiar depresia și schizofrenia.
Articolul De ce se mișcă oamenii mai încet pe măsură ce îmbătrânesc? Un studiu pare să ofere un răspuns apare prima dată în 360medical.ro.